Deoarece incontinența afectează mai mult de 200 de milioane de oameni din întreaga lume, discuţiile asupra acestui subiect nu mai pot rămâne un tabu. Nu putem fi rușinați cu privire la un aspect care ar putea afecta pe mulți dintre noi la un moment dat.

Pentru cei care suferă de incontinență urinară, poate fi o situație delicată. Și costul financiar pentru societate este semnificativ, costurile de tratament depășind costurile pentru pneumonie, gripă și cancerul de sân.

Deoarece  reprezintă un aspect cronic al stării de sănătate a femeii moderne, incontinența urinară determină apariția stărilor de jenă, nefericire și izolare socială, alături de costuri semnificative, rămânând încă un subiect tabu. Rapoartele media despre starea de sănătate cronică apar cu regularitate alarmantă, dar auzim destul de rar despre impactul debilitant al pierderii involuntare a urinei. Cu toate acestea, incontinența urinară este o afecțiune care, alături de Alzheimer sau accidente vasculare cerebrale, este raportată ca fiind cea care afectează în mod negativ cel mai tare “calitatea vieții legate de sănătate”. Motivele nu sunt prea greu de înțeles.

Și, de asemenea, există sentimentul că această afecțiune este de o prioritate scăzută: incontinența urinară nu e pe același plan cu bolile care amenință viața și efectele lor dramatice. Dar pentru femeile care suferă de incontinență urinară poate fi o situatie extrem de delicată. Femeile ajung să își piardă încrederea în sine și implicit calitatea vieții. Incidența incontinenței crește odată cu vârsta înaintată – aproximativ jumătate din rezidenții din centrele de îngrijiri suferă de incontinență urinară. Costul financiar pentru societate este, de asemenea, mare. Costul total al incontinenței urinare din SUA este estimat să depășească 80 miliarde USD până în 2020, potrivit unui raport. Un alt studiu arată că toate costurile de tratament asociate cu incontinența depășesc cele legate de tratarea pneumoniei, a gripei și a cancerului de sân 

 

Lipsă alarmantă de cercetări în tratamentul incontinenței

Un grup de cercetători ai Universităţii Lund din Suedia și ai Universităţii Leeds din Marea Britanie au revizuit literatura de specialitate privind prevenirea și tratamentul, făcând trei constatări cheie: o lipsă generală de conștientizare cu privire la această afecțiune, lipsa cercetării tratamentelor sale și provocările legate de punerea în aplicare a cercetării. Experții au convenit că există o lipsă de conștientizare a incontinenței urinare în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății. Mulți oameni din sectorul sănătății nu recunosc întotdeauna pacienții care suferă de probleme de incontinență urinară – pentru că afecțiunea este considerată a fi o prioritate scăzută. Medicii la rândul lor evită să abordeze subiectul incontinenței urinare.

Incontinența urinară pare a fi mai ales neglijată în rândul persoanelor în vârstă. Auditul Național pentru Ingrijirea Continenței a constatat că în situațiile de asistență medicală primară și de urgență din Marea Britanie persoanele mai în vârstă sunt foarte rar luate în evidență cu probleme de  incontinență, în ciuda faptului că afecţiunea devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.

A doua constatare cheie a fost că există o lipsă alarmantă de cercetări în tratamentul incontinenței urinare, deoarece aceasta pur și simplu nu era până recent o zonă atractivă pentru studiu. Un expert explică: “Cine face un studiu cu privire la de câte ori ar trebui să ajuți o persoană în vârstă să golească vezica pentru a minimiza pierderile de urină?”

În schimb, majoritatea cercetătorilor par mai interesați de înțelegerea tratamentelor chirurgicale și farmaceutice. Cu toate acestea, în practică, cele mai frecvente tratamente pentru incontinența urinară includ în mod obișnuit absrobante speciale pentru incontinență (scutece) și intervenții comportamentale, cum ar fi programele de de igienă sau îngrijire sau antrenamentul pelvin.

 

Prevenirea incontinenţei – o necunoscută?

Dacă cercetarea cu privire la eficacitatea tratamentelor de incontinență este extrem de mică, cu atât mai puțin se știe despre prevenirea incontinenței. Antrenarea mușchilor din podeaua pelvină, restricționarea aportului de lichid și promovarea pierderii în greutate sunt toate sugerate, dar pur și simplu nu există studii suficiente pentru a informa în mod fidel practica.

Deși există unele cercetări privind programele de toaletare și antrenarea mușchilor din podeaua pelvină, acestea nu oferă suficiente orientări practice cu privire la modul de implementare a acestor strategii sau pentru cât timp.

Dincolo de toate acestea, incontinența urinară este o afecţiune care subminează grav calitatea vieții. O amplă campanie de  studii dedicate incontinenței ar însemna un real suport și ar conduce de fapt la îmbunătățirea vieții a milioane de femei. Managementul corect al inconținentei urinare este primul pas pentru îmbunătățirea calității vieții a unei femei din cinci.

 

Articol preluat, tradus şi adaptat de pe sciencenordic.com