Incontinența urinară de stres este subiectul a numeroase controverse.

 

Incontinența este o consecință normală a avansării în vârstă.

FALS: Incontinența urinară este o problemă comună, riscul de a o resimți puternic într-adevăr crește odată cu îmbătrânirea dar nu este inevitabilă. Femeile sunt active astăzi până la vârste înaintate, și încep să pună presiune pe vezică încă de la vârste tinere. Vestea bună este că se pot lua multe măsuri terapeutice pentru ameliorarea sau eliminarea acestei situații delicate. Însă o măsură terapeutică nu poate fi generală, tratamentele trebuie individualizate.

Pe de altă parte, câteva din schimbările fizice care apar odată cu vârsta cresc riscul de a dezvolta incontinență urinară. În cazul femeilor, discutăm despre menopauză, în cazul bărbaților, despre problemele legate de prostată. Valabile pentru ambele sexe sunt alte modificări legate de vârstă cum ar fi creșterea în greutate și constipația.

 

Incontinența este doar o situație, nu o problemă socială de sănătate.

FALS:  Incontinența urinară are consecințe serioase atât din punct de vedere al sănătății globale cât și social. Ea este conectată cu depresia, scăderea randamentului și izolarea socială. Femeile vârstnice care suferă de incontinență se trezesc des în timpul nopții și sunt la risc să cadă și să sufere fracturi de șold, cu efect de lungă durată asupra vieții lor. Mediul de lucru poate fi o provocare pentru femeile care suferă de incontinență, ele resimt o  teamă continuă de a nu fi puse în situații stânjenitoare, la fel de jenante sunt momentele în care nu pot să ajungă la o toaletă.

 

Trebuie să bem opt pahare de apă pe zi.

FALS: Excesul de lichide poate accentua simptomele incontinenței. Cofeina, alcoolul, îndulcitorii artificiali din sucurile acidulate pot de asemenea să agraveze aceste simptome. În același timp, ingerarea de cantități mici de lichide, pe tot parcursul vieții duce la o disciplină urinară. Ideal este să se bea apă la mese și cantități mici cu două ore înainte de culcare.

Trebuie să știm și faptul că 80% din alimentele ingerate sunt lichide, să avem tot timpul în vedere totalul de lichide din timpul zilei și faptul că propriul nostru corp ne dă semnale despre deshidratare, semnale pe care din păcate de cele mai multe ori le ignorăm.

 

Medicația este cel mai bun tratament.

FALS: Medicația utilizată în general pentru vezica hiperactivă nu este neapărat eficientă în cazul incontinenței de urgență sau de stres, mai ales pentru tratamentul pe termen lung, și dă reacții adverse cum ar fi gura uscată sau constipație. Pentru majoritatea pacienților cu incontinență, modificările comportamentale cum ar fi scăderea cantității de lichide ingerate sau un orar de urinare poate fi de un real ajutor.

Studiile au relevat faptul că vitamina D și magneziul (atât din dietă cât și din suplimente) au un rol în prevenirea incontinenței.

 

Incontinența este o problemă feminină.

FALS: Incontinența este mult mai des întâlnită în cazul femeilor, dar afectează și bărbații, în special cei care au fost tratați de cancer de prostată.

 

Incontinența este determinată de naștere.

FALS: Nașterea poate determina apariția incontinenței. O treime dintre femei consideră acest lucru normal. Dar femeia poate să sufere de incontinență și înainte de a deveni mamă. Există femei cu nașteri vaginale multiple care nu suferă de incontinență, la fel cum există și oameni de 90 de ani care au un control vezical adecvat. Și femeile însărcinate pot avea această problemă. Sunt mulți factori care sunt implicați în apariția incontinenței cum ar fi cei  genetici, stil de viață sau înaintarea în vârstă.

Un studiu efectuat de Universitatea Medical Center din Rochester a relevat aceeași prevalență a incontinenței la măicuțe față de surorile lor biologice care au născut.

Sarcina și nașterea vaginală pun presiune crescută pe organele pelvine, inclusiv pe vezică, uretră, nervi și musculatură. Se întâmplă foarte frecvent ca femeia să aibă pierderi de urină în timpul sarcinii și la scurt timp după naștere. Musculatura pelvină are nevoie de timp pentru a–și reveni și de obicei, această situație se rezolvă de la sine. Femeile care au probleme de incontinență persistente, la șase săptămâni după naștere trebuie să apeleze la medic.

 

Problema incontinenței este greu abordabilă de către pacienți.

Problema incontinenței este greu abordabilă de către pacienți. «”Vezica urinară” este un termen pe care oamenii îl evită și în legătură cu care sunt ironici » afirmă Nancy Muller, doctor în medicină, Director Executiv al National Association for Continence (NAFC). Dacă în urmă cu ceva timp femeile așteptau în medie 10 ani înainte de a ridica acest subiect, acum această perioadă a scăzut la șase ani și jumătate,  afirmă dr. Muller. Este în continuare o perioadă foarte lungă de timp, în care femeia trăiește cu aceste simptome supărătoare. Sondajele NAFC  au relevat faptul că 1 din 4 femei peste 18 ani suferă de episoade de incontinență și o treime din femeile și bărbații cu vârste între 30 și 70 de ani manifestă lipsa controlului vezical la un moment dat, în cursul vieții adulte. “Vârsta medie a pacientelor mele cu incontinență este de 40 de ani” afirmă Tom Margolis, uroginecolog și chirurg specializat în intervenții pelvine din California Bay; factorii care conduc la această situație medicală fiind în principal deficitul de estrogeni și slăbirea musculaturii pelvine. “Dar am avut și paciente atât de 20 cât și de 98 de ani.”

 

Incontinența urinară afectează 200 milioane pacienți în întreaga lume.

Foarte multe cazuri sunt nediagnosticate sau netratate corespunzător, datorită pe de o parte stigmatului care însoțește această afecțiune cât și jenei și faptului că pacienții nu discută cu medicul despre aceasta.
Dacă incontinența apare gradual, pacienții nu o privesc precum o problemă reală. Femeile o tratează asemănător cu menstruația și utilizează produse pentru igienă feminine.
“Ele ajung la medic atunci când vezica devine atât de supărătoare încât nu pot să ajungă la timp la toaletă” spune Dr. Muller.

 

Incontinența este jenantă dar nu serioasă.

FALS: “Incontinența urinară nu ucide”, spune Dr. Margolis. “Și nici nu vă scurtează viața  O face doar greu de suportat”.  Ea aduce după sine teama de un accident nefericit, inhibiții legate de sex, socializare sau ieșire din casă, care conduc în timp la depresie. Pot apare de asemenea și complicații: cazurile severe pot dezvolta iritații dermatologice.

 

Intervenția chirurgicală este o rezolvare sigură

FALS: Intervențiile chirurgicale cum ar fi suspensia retropubiană sau bandeletele pot implica anumite riscuri, printre care și posibilitatea ca manifestările de incontinența să se accentueze. Este de dorit să se aplice recomandări succesive de modificări comportamentale, utilizarea unui dispozitiv medical, medicație, după care dacă acestea nu au avut rezultatele scontate, se poate discuta despre intervenția chirurgicală.

“Unui pacient trebuie să i se ofere toate opțiunile nonchirurgicale și lăsat să decidă informat”, afirmă Dr. Margolis. “Intervenția chirurgicală este recomandată pacienților care au abordat fără succes opțiunile non chirurgicale sau care le refuză în cunoștință de cauză.“

 

Incontinența poate fi semnul unei alte probleme medicale.

Adevărat: Dacă la femeie incontinența este frecvent legată de musculatura pelvină iar la bărbați de hiperplazia benignă de prostată, pierderile urinare pot fi legate și de alte probleme cum ar fi afectare nervoasă, blocaj sau infecții. La fel, incontinența poate fi legată de diabet, scleroză multiplă sau atac cerebral. Determinarea cauzei este primul pas spre rezolvare.

Constipația accentuează incontinența.

Adevărat: Constipația crește posibilitatea de a apare o infecție sau alte probleme în tractul urinar, care conduc la pierderea controlului vezical. Mișcarea, aportul corect de vegetale, lichide și fibre, rezolvă această situație.

 

Renunțarea la fumat ajută în cazul incontinenței.

Adevărat: Fumatul determină apariția tusei, care stresează vezica urinară. Poate duce de asemenea la cancer vezical sau la iritația vezicii.

Incontinența imperioasă (de urgență) este uneori confundată cu incontinența de stres.

Incontinența de urgență este consecința unei legături defectoase între creier și măduvă. Ea se manifestă printr-o  necesitate bruscă și incontrolabilă de a urina și poate să apară de exemplu la auzul apei care curge, a altor oameni care beau apă sau în fața unei uși închise.

 

Incontinența nu este o boală în sine, este un simptom al altei probleme.

O situație temporară, cum ar fi o infecție, o poate cauza. Tratamentul corect cu antibiotice rezolvă infecția. La fel în cazul unor afecțiuni complexe cum ar fi diabetul, există modificări ale stilului de viață care trebuie aplicate (mișcare, dietă corectă, dispozitive medicale și în ultimă instanță intervenția chirurgicală).

 

Surse

Myth Buster: Get the Facts on Urinary Incontinence

Gunhilde Buchsbaum, M.D., director of the Division of Urogynecology at the University of Rochester Medical Center.

10 Surprising Facts About Urinary Incontinence  healthgrades By Sarah Lewis